My ups and downs

Au aparut noi imagini cu Ferrari California … arata superb. Se dovedeste inca o data ca italienii sunt “the best” in designul auto. Nici performantele nu sunt de neglijat: V8-ul de 460 CP din dotare o propulseaza de la 0 la 100 km/h in sub 4 secunde. Pentru realizarea ei, Ferrari a introdus o serie de noi tehnologii marcii: V8 frontal, injectie directa de benzina, folding metal hardtop, transmisie cu ambreiaj dublu in locul celei sofisticate inspirate de F1. Daca e careva interesat sa o cumpere, o va putea face dupa salonul de la Paris din toamna, eveniment auto la care va fi lansata masinuta.

inca sunt in pasa asta filizofica si existentialista. am ajuns la concluzia ca viata e un sir lung de decizii, nu numai reactii. la tot pasul avem de a face cu luare de hotarari mai mult sau mai putin importante; problema apare cand suntem pusi in luarea celor cruciale. viata e ca o autostrada; daca nu esti atent la noduri, o apuci pe un drum gresit si sa te intorci e cam greu. totul se desfasoara intr-un ritm infernal si nu apucam sa ne dam seama de toate aspectele calatoriei. o alta problema e ca nu exista vreo harta care sa ne ajute prin hatisul acesta de actiuni. totul e suprinzator si, de multe ori, reactionam gresit.

oare ce ar fi daca viata ar fi altfel? sa putem trai fericiti chiar si atunci cand luam decizii gresite pentru ca am avea un alt sir de actiuni care sa ne bucure. revin la ideea ca fericirea nu vine cand si cum trebuie. alex spunea ca ea vine cand o oferi tu altora; nimic mai fals; am oferit, de multe ori, fericire altora si nu am primit nimic asemanator in schimb. si nici singuri nu ne-o putem oferi. ea trebuie sa vina singura; bineinteles ca tot din partea altor omuleti, dar nu conditionata, ci spontana, fara obligatii.

“Tot un sondaj al Bancii Mondiale, WVS, masoara de ani de zile legatura dintre atitudinea fata de educatie si cea religioasa. Tarile in care majoritatile cred ca e important ca un copil sa invete frica de Dumnezeu sunt cele sarace si nedezvoltate. Cele in care oamenii cred ca nu asta e important, indiferent ca ei insisi cred sau nu in Dumnezeu, sunt cele civilizate si prospere. De la civilizatia taraneasca la cea tehnologica avem un pas urias de facut. Sunt acesti lideri oamenii care sa il faca?” (Pactul cu educatia religioasa, Alina Mungiu-Pippidi, Joi, 01 Mai 2008).

In sfarsit citesc si eu o opinie care coincide cu ideile mele. Lucrul care imi displace cel mai mult la poporul nostru este acela ca religia are un rol mult prea mare. Cum scrie si in citatul de mai sus, in tarile civilizate credinta in Dumnezeu nu e atat de importanta. Chiar nu pot intelege de ce a trebuit introdusa religia ca materie obligatorie in scoli. Mie unul mi se pare absurd; asta nu se poate numi invatamant modern.

Tot chestiuni legate de educatie. Saptamana trecuta am asistat la un debate pe tema “Invatamantul centrat pe student”.  Concluzii concrete nu s-au tras dar cred ca toti am fost de acord ca procesul Bologna e prea putin implementat in ROU, si chiar si putinele parti aplicate sunt mai mult de forma. Mi se pare foarte trist ca invatamantul academic romanesc nu este la un nivel prea inalt. Si marea problema e la oamenii care ar trebui sa se ocupe de asta. Tot mentalitatea noastra cu reminiscente comuniste este de vina; foarte multi oameni pur si simplu nu pot gandi modern si civilizat; si in loc sa incerce sa isi schimbe ideile, ei blameaza sistemul european de acum. Nu spun ca este perfect, dar este cel mai bun de pana acum.

Deocamdata ma opresc aici, dar revin la subiectul de fata pentru ca ma intereseaza viitorul nostru. Chiar as vrea sa schimb ceva in bine…

cred ca e prima oara cand simt nevoia sa scriu un entry in blog si habar nu am ce sa scriu sau de unde sa incep. dar hai sa facem un exercitiu si poate va iesi ceva bun.

reactiile oamenilor … sunt atat de diverse si de diferite. sunt omuleti care au o parere total opusa despre aceeiasi situatie care ii priveste pe amandoi. si partea cea mai proasta apare atunci cand unul dintre ei afla opinia celuilalt si i se cam taie elanul. ce ar fi mai bine de facut? sa incerce sa ajunga el la parerea celuilat omulet sau sa il convinga pe cel din urma sa ii impartaseasca parerea? greu de aflat un raspuns asa de simplu. ce bine ne-ar fi daca viata ar avea asa un sens usor; am putea face fata cu brio aproape tuturor situatiilor.

of…nu stiu cum sa fac. sa pierd mult timp de prisos? sau nu o fi de prisos? sa incerc sa imi schimb opiniile (cam naive)? eu cred ca cea mai buna varianta ar fi sa le adaptez, insa sa nu renunt la o parte din cele vechi; nu se stie niciodata ce ne rezerva viitorul. poate ca maine ar avea dreptate horoscopul si ne asteapta o mare supriza placuta.

pentru moment ma las prada instinctului si vad eu unde ma duce. firea mea optimista imi spune ca ma va duce unde trebuie si ca visele se vor indeplini.

de ce fericirea nu vine cand trebuie si cum trebuie?

cuvintele … ce sunt, de fapt, cuvintele? conform DEX e unitatea de baza a vocabularului; pentru unii e o necunoscuta pe care nu o pot determina; pentru altii e o unealta de care se folosesc la munca; pentru mine e o putere. de ce spun asta? pentru ca aceste micute plasmuiri umane sunt, de fapt, ceva cu totul special. ele ne alcatuiesc de fapt viata. fara cuvinte suntem incapabili de a vietui normal, cu ele putem face orice. dar ele nu exista singure; fara sa le asociezi in grupuri maricele sunt aproape inutile. din momentul in care le lansezi in zare prin orice metoda vrei ele nu se mai intorc si isi duc misiunea pana in panzele albe. daca ai nenorocul sa le folosesti pe cele nepotrivite, sunt putine apele ce te spala. oare exista vreun complete idiot’s guide to using words? ar trebui sa existe. poate ar salva chiar vieti.

cuvintele ne bucura, ne supara, ne sacaie, ne incanta, ne linistesc, ne agita, ne place enorm sa le spunem, dar si sa le auzim. ele sunt totul…