My ups and downs

origini, radacini, loc de bastina … ce importanta au toate astea in existenta cuiva si in modul in care e perceput de ceilalti? oare chiar atat de importante sunt? cand fac remarca de mai sus ma gandesc la stereotipiile romanesti (si nu numai) cu privire la locuitorii anumitor regiuni ale tarii. in oraselul meu frumos majoritatea au o parere oribila despre bucuresteni; eu insa pot spune ca ei gresesc atunci cand fac astfel de generalizari. am cunoscut destule persoane de acolo ca sa pot spune ca tiparul in care sunt incadrati de cele mai multe ori este gresit. evident exista si situatii in care se adevereste dar nu putem generaliza asta. daca stam sa privim problema din ansamblu facem exact ce ne enerveaza la straini cand spun cu dispret ca venim din Romania. conteaza asa mult ca respectivul e din locul x? de ce nu se poate privi omul si ce reprezinta el? poate unii vor spune ca, impotriva observatiilor mele, au cunoscut mai multe persoane care sa li se incadreze tiparului. gresiti si aici; exista prezumptia de nevinovatie. hai sa vorbim cu omuletul si sa vedem ce are in capsor inainte de a zice "e bucurestean" sau alt apelativ pentru cei de acolo sau din alta regiune a tarii.

stau, cuget şi gândesc …

revin pentru puţintel timp la subiectul credinţei în "ăl de sus". am descoperit pe vastul nostru web un tip care a numărat persoanele ucise de mai sus numitul (d-zeu) si relatate în biblie. rezultatul e covârşitor: 2,391,421+. cam mult, nu credeţi? sursa

în altă ordine a gândurilor: cum se ia cea mai buna decizie la momentul oportun? sunt convins că fiecare a fost cel puţin o dată în situaţia în care după o vreme de cugete a ajuns la concluzia că trebuia să facă altfel şi lucrurile ar fi luat o altă întorsătură. este oare bine să facem asta? vom reuşi vreodată să avem capacitatea sa reducem acea vreme de gândire la câteva diviziuni de secundă sau măcar secunde? este aceasta o dovadă de înţelepciune, de experienţă? sau e doar legat de felul de a fi? eu cred şi sper ca prima variantă e cea bună şi că voi putea ajunge cândva să nu fiu nevoit să ajung la concluzia că parcă era mai bine dacă faceam aşa. partea a doua a acestei dileme ar fi problematica indreptării situaţiei iniţiale; ar avea rost o acţiune ulterioară care să se supună deciziei luate după vremea aceea de cugetări? ar putea schimba în bine interacţiunea din cazul iniţial, sau ar fi prea târziu şi ar inrăutăţi situaţiunea?

oare cum ar fi să-mi văd viaţa la tv? mi-ar plăcea oare showul? cum ar fi să pot face asta cu evenimentele viitoare? asta se apropie ca principiu şi idee de senzaţia de deja-vu. zilele trecute l-am avut pe cel mai intens; şi totuşi nu am reuşit să vizualizez ce va fi după. parcă e puţin parşivă chestiunea asta: de ce avem impresia că am mai trăit cândva situaţia dată dar nu reuşim să ne dăm seama ce va urma. însă, dacă stau să mă gândesc mai bine,  poate viaţa nu ar mai avea acelaşi farmec (uneori ticălos).

In sfarsit mi-am luat si eu laptop

E un frumos Dell Inspiron 1525 midnight blue la culoare. L-am comandat pe net de la ShopIT si l-am primit in 2 zile de la confirmarea comenzii; eu spun ca e un timp acceptabil.

Acum ma simt si eu in deplina libertate si mobilitate din punctul de vedere al accesului la informatie.

e seara … e seara si ma gandesc … ma gandesc la multe … la prea multe …

de ce o fi omul asa de iscoditor in unele privinte? de ce vrea sa se schimbe chiar si atunci cand i-ar fi bine? de ce nu are curajul sa spuna "Nu" sau "Da" atunci cand ar trebui?

iarasi pun intrebari la care nu am inca raspuns; sunt curios cand voi avea capacitatea sa raspund acestor intrebari. probabil cand ma voi intelege pe mine insumi. oare voi putea face asta vreodata? daca eu nu o pot face, atunci altii cum sa reuseasca?

acusi e gata sesiunea, acusi ma napadeste libertatea, acusi vine iswint-ul, acusi vine marea …