My ups and downs

Misu mi-a lansat o provocare in culori. Trebuie sa iau a patra bucata poza din al patrulea director cu poze si sa o afisez aici. Zis si facut!

E printre primele poze (a 4-a chiar ) facute cu prima mea camera foto (my old and dear Oly). E de la lacul Balaton in Ungaria si dateaza din 2004. Natura multa, aer curat, lebede multe si curate.

Pasez si eu provocarea (leapsa daca vreti) catre Mari, Diana, Alex si Catalin. Have fun!

Merg pe aleea gandurilor si incerc sa nu ma impiedic si sa ma pierd. Fug spre orizont sperand ca acolo totul e simplu si direct. Insa subconstientul are senzatia de fata Morgana si nu vrea sa creada ca un asa final este cu putinta. Dar totusi … Hai sa speram ca intr-adevar putem izbuti sa ajungem la o destinatie acceptabila. A aparut o bifurcatie, o intrepatrundere a gandurilor si a ideilor. Seninul e departe in spate dar se afla, foarte curios defel, si in zarea uneia dintre carari. Asta insa e doar scris pe un stalp vechi, cazut la pamant si mancat de carii. Sa fie totusi adevarat? Si cum se poate una ca asta? Seninul sa fie in 2 parti opuse? Sa fie cele doua parti pe cat de departate, pe atat de apropiate? Daca e si asta parte din iluzie?

Trebuie sa continui, trebuie sa merg pe una din poteci pentru ca altfel sunt pierdut. Fara ganduri si fara idei nu mai sunt eu, este un alt om, o alta intruchipare care nu are pretentia de a trai complex. Problema care a aparut trebuie dusa la un final cat mai repede, trebuie aleasa o cale. Simt o forta care ma tine pironit. Nu se poate asa ceva, trebuie sa merg mai departe, trebuie sa alerg spre destinatie, spre senin. Trebuie sa am forta sa rup bariera subconstientului si sa trec de semnul imbatranit. O iau pe drumul cu verdeata primavaratica, pe aleea cea mai promitatoare.

Dupa cele cateva mile de tinerete a naturii ajung la o toamna subita, la idei vechi demult uitate. Am oare curajul sa trec pe langa ele si sa ajung la o alta primvara? Sa ma intorc la vechiul semn si purced pe cealalta cale? Nu! Merg mai departe si infrunt piedicile pentru ca finalul sa fie zambaret, ca sa vad din nou seninul.

Dar daca totul e o himera si de fapt sunt cazut si uitat de toti fara a fi fost macar vreodata pe acea alee? Este oare cu putinta sa fie asa? Poate fi totul atat de sumbru? Toata fiinta mea spune ca NU si nu am pe cine altcineva sa cred. Deci sunt din nou pe drum, sunt din nou in cautarea seninului.

deschidere, răsuflare, alb, neînceput, agitație, neliniște, încălcare, frig, neregulă, întârziere, curiozitate, râset, ignoranță, curaj, barieră, roșu, verde, frumoasă, viitor, atmosferă, doi, apă, undeva, timp, muzică, întâlnire, motive, cauză, încredere, colectiv, sunet, liniște, aglomerație, simpatic, drum, sărut, femeie, contopire

Locurile și timpul contează? Sunt importante caracteristicile spațio-temporale? Viața se modelează după deciziile noastre sau după făgașul ei implicit? Cred ca simțirile sunt primordiale și că acțiunile, în cazul ideal, sunt ghidate după acestea. Dar cum ajungem la acest caz ideal? Dacă ne urmăm indeaproape instinctul ajungem oarecum la situația asta dar putem fi considerați rudimentari și nedemni de un intelect atât de potent. Dacă trecem prin filtrul amănunțit al minții putem ajunge la nefericire fiindcă situațiile logice nu sunt intodeauna cele care mulțumesc nivelul spiritual. In fond, ce este mai important? Mulțumirea sufletească e primordială? Aș spune că da, insă cu minore mențiuni; fericirea trebuie să fie și ea prezentă. Problema e că pare a fi un cerc vicios si un sistem complex care ar trebui îndeplinit. Trebuie sa judeci ca să fii fericit la nivel spiritual. Cam așa ar trebui să decurgă lucrurile in mod firesc. Dar nu e asta o utopie, nu e așa ceva de nerealizat? Poate că da, poate că nu … Viața e o sursă permanentă de surprize și aici e frumusețea ei. Așa să fie? Prostii. E mai frumos când totul e perfect. Alte prostii. E frumos când poți spune cu mâna pe inimă că ești fericit și că simți că nimic nu îți poate lua vivacitatea.

fericire-i o sticlă de vin,
fericire e cerul senin…

Anul nou numai ce a venit peste noi așa că vă urez (puțintel întârziat – mea culpa) ca 2009 să vă aducă numai succesuri, bucurii si sănătațuri căci sunt mai bune decât toți

Un an nou frumos de tot să aveți!