My ups and downs

It’s the sense of touch … In any real cities you walk, you know, you brash pass people, people bump into you … In L.A. nobody touches you … always behind this metal and glass … I think we miss that touch so much we crash into each other just so we can feel something …

Oamenii nu sunt rai … ei fac doar greseli, greseli care ajung sa le incurce tare de tot viata, uneori ajungand chiar sa o distruga.

Plecam la drum cu o serie intreaga de stereotipii de care suntem absolut convinsi si pe care le lasam sa ne intunece gandurile. Ajungem insa la concluzia ca erau de prisos si ne lovim la randul nostru de preconceptiile altora asupra noastra.

Ne lovim unii de altii in tumultul cotidian dar nu avem rabdarea sa ne atingem, nu suntem in stare de o interactiune mai profunda, stam pasivi si privim cum zboara totul pe langa noi.

De fapt, totul este intr-o stransa legatura pe care nu avem taria sa o observam. Si chiar si in momentele in care o facem, negam vehement si incercam sa schimbam cursul lucrurilor. Suntem insa prea naivi si incapatanati. Nu vedem simplitatea vietii noastre si cautam vesnic partile ei complicate pentru a ne ascunde propriile temeri si slabiciuni.

Motive … ce sta in spatele alegerilor noastre? Cum alegem o anumita cale sau anumite decizii? De ce asa si nu altfel? De cele mai multe ori gandim treburile si le impartim in milioane de bucatele ca sa ajungem, in final, la concluzia ca am facut totul degeaba si nu suntem in stare sa luam acea decizie necesara. Aici mai intervine si frica de un esec monumental, perspectiva sumbra si nelinistitoare. Insa totul se petrece in mintea noastra si, daca am avea cu un strop mai mult curaj, am reusi sa facem lucrurile cele mai bune, sa luam deciziile fericite. Totusi, la o inspectie mai atenta putem sa remarcam ca, totusi, ceea ce hotaram iese pana la urma bine. Noi suntem cei care am fi vrut sa urmam o alta cale, una mult mai facila; insa finalul drumului parcurs reuseste intotdeauna sa isi pastreaze misterul.

Intotdeauna am vrut sa fac totul cat mai bine, insa de multe ori a iesit prost. Poate ca nici gandul asta nu este bun si ar fi mai bine sa schimb …

Intentiile nu au nici o valoare atunci cand nu reusesc sa fie sustinute de niste fapte, uneori, imposibile. Trebuie totusi sa incercam …

Lume ideala … ce gand frumos … Unde o putem gasi sau cum o putem cladi? Putem cu certitudine sa incercam, sa cautam, sa speram. Cel mai probabil nu vom reusi niciodata sa ajungem la aceasta fantezie, insa cautarea merita totul. Avem astfel prilejul sa ajungem cat mai aproape si sa iesim din platitudine.

De foarte multe ori suntem inchisi intre barierele gandirii, chestiune ce ne poate duce la o stare de nebunie. Cine pune aceste bariere acolo si de ce ar face una ca asta? E trist ca noi suntem cei care facem asta din cauza fricii de necunoscut sau unei temeri de esec. Riscul asumat pare marit printr-o lupa uriasa datorata acelorasi conceptii daunatoare. Ar fi totul asa de simplu sa reusim sa trecem de ele si privim lumea dintr-o perspectiva noua, total opusa celei vechi. Doar ca nu putem reusi aceasta ca printr-o apasare de buton; e nevoie de o gramada de curaj si poate chiar de o inconstienta juvenila.

Frumusetea vine din lucrurile cele mai simple. E atat de fascinant cum o simpla atingere poate crea un val de bucurie …