Destinul il construiesti sau il primesti? Nu am un raspuns si oricat de mult as inclina spre una dintre optiuni, celalalta imi indreapta gandirea, ramanand intre ele. Cineva foarte drag mie imi spunea ca “lucururile au atata importanta cat le-o dai”. Asa sa fie si cu destinul – ce astepti sa fie la fel cu ce construiesti? Sa fie trenul asteptat exact cel pe care vrei sa il vezi?
“Pustiul e o gara parasita despre care nu stiu decat ceea ce vad. Uneori mi se pare ca au trecut foarte multi ani de cand pe peronul prafuit n-a mai coborat nimeni si ca aerul s-a lipit de ziduri ca o rugina stravezie. Alteori, dimpotriva, am impresia ca gara a fost parasita nu cu mult inainte de venirea mea si ca tacerea ascunde o taina.
Pana si numele garii este o sarada. El se reduce la trei litere, albe pe un fond albastru spalacit, scrise pe o firma atarnata deasupra intrarii in sala de asteptare: ERO. Nu se vad goluri lasate de litere cazute. Dupa toate aparentele, numele garii a fost scris de la inceput astfel, incomplet si misterios, ca si cum cineva ar fi vrut sa lase fiecarui calator posibilitatea de a-i da ce nume voia. Intr-o zi, am luat o bucata de creta si m-am jucat incercand sa compun un cuvant adaugand o litera: EROS. EROU. ZERO.
Am si un decalog aici. Eu l-am scris si tot eu l-am atarnat pe peretele salii de asteptare. CUM ridic ochii il vad. Si de fiecare data citesc una din cele zece porunci. De fiecare data una singura, ca sa ma conving s-o urmez.
Iata-le cum suna:
Prima porunca: Sa astepti oricat.
A doaua porunca: Sa astepti orice.
A treia porunca: Sa nu-ti amintesti in schimb, orice. Nu sunt bune decat amintirile care te ajuta sa traiesti in prezent.
A patra porunca: Sa nu numeri zilele.
A cincea porunca : Sa nu uiti ca asteptarea e provizorie, chiar daca dureaza toata viata.
A sasea porunca: Repeta ca nu exista pustiu. Exista doar incapacitatea noastra de a umple golul in care traim.
A saptea porunca: Nu pune in aceeasi oala si rugaciunea si pe Dumnezeu. Rugaciunea este uneori o forma de a spera a celui ce nu indrazneste sa spere singur.
A opta porunca: Daca gandul asta te ajuta,nu evita sa recunosti ca speri neavand altceva mai bun de facut sau chiar pentru a te feri de urmarile faptului ca nu faci nimic.
A noua porunca: Binecuvanteaza ocazia de a-ti apartine in INTREGIME…..
A zecea porunca: Aminteste-ti ca paradisul a fost, aproape sigur, intr-o groata.”
(din: Octavian PALER – ”Viata pe un peron”), via
Iubesc scrisul lui Paler si as vrea uneori sa am mai mult timp sa ma bucur de scrierile sale.
