My ups and downs

Lume ideala … ce gand frumos … Unde o putem gasi sau cum o putem cladi? Putem cu certitudine sa incercam, sa cautam, sa speram. Cel mai probabil nu vom reusi niciodata sa ajungem la aceasta fantezie, insa cautarea merita totul. Avem astfel prilejul sa ajungem cat mai aproape si sa iesim din platitudine.

De foarte multe ori suntem inchisi intre barierele gandirii, chestiune ce ne poate duce la o stare de nebunie. Cine pune aceste bariere acolo si de ce ar face una ca asta? E trist ca noi suntem cei care facem asta din cauza fricii de necunoscut sau unei temeri de esec. Riscul asumat pare marit printr-o lupa uriasa datorata acelorasi conceptii daunatoare. Ar fi totul asa de simplu sa reusim sa trecem de ele si privim lumea dintr-o perspectiva noua, total opusa celei vechi. Doar ca nu putem reusi aceasta ca printr-o apasare de buton; e nevoie de o gramada de curaj si poate chiar de o inconstienta juvenila.

Frumusetea vine din lucrurile cele mai simple. E atat de fascinant cum o simpla atingere poate crea un val de bucurie …

Trairile umane sunt deosebit de puternice si de diverse. Asta la oamenii cu ceva in cap si care se gandesc si la altceva in afara problemelor rudimentare ale vietii gen apa, masa, somn. Si nu vreau sa fiu luat in nume de rau, dar acei oameni chiar consuma aerul de pomana pentru ca nu aduc un plus nicaieri. E trist ca Romania e plin de astfel de fiinte care strica si coltul de imagine ramasa. In fine, asta e alta discutie in care nu simt acum nevoia sa intru.

Acele ganduri, acele framantari infinite sunt de o profunzime iesita din comun. Cat e de chinuitor sa stai sa incerci sa patrunzi in adancul subconstientului tau care parca nu te lasa in pace si iti contorsioneaza sinapsele intr-un mod ingrozitor. Ar fi un succes imens sa ajungi acolo, la finish, si sa vezi steagul cu patratele fluturand simtind o usurare imensa si o satisfactie de neimaginat. Pacat ca aceste momente sunt extrem de rare si de ciudate. De multe ori nu iti dai seama cand ai trecut de acel punct hotarator al existentei decat atunci cand privind cu jind inapoi ajungi sa il vezi la linia orizontului si sa zbieri dupa el. In acel moment iti vine sa iesi din necunoscut cu orice pret si sa atingi linistea sufleteasca si impacarea deplina de sine. Insa complexitatea trairilor umane te adanceste mai mult in necunoscut si ajungi la un moment in care nu mai crezi ca ceva bun poate sa fie inainte si ca treci naiv pe langa un milion de lucruri frumoase aduse de persoane frumoase …

Imi e dor de optimismul covarsitor de altadata … acum e ascuns in spatele trairilor …

Viata tot timpul ia intorsaturi de diferite feluri, de cele mai multe ori frumoase si neasteptate. E frumos cum poate ceva sau cineva sa iti lumineze gandurile, visele, zilele. E insa foarte urat cand lumea pare a complota in detrimentul tau, cand un acru sentiment de neliniste si de intorsatura sufleteasca ti se instaureaza in fiinta. Peste tot e vorba de echilibru, de acea impacare a gandurilor negre cu cele deosebit de frumoase.  Tot timpul e vorba de el. Cine il poate insa garanta? Cum poti ajunge intotdeauna la el? Foarte simplu. Nu e nevoie sa faci nimic, trebuie doar sa lasi viata sa isi urmeze cursul pentru ca, in cele din urma, totul iese frumos si bine. Constiinta noastra stie intotdeauna cum sta treaba si ne ajuta.

E tare fain la Cluj. Workload-ul e pana peste 2 capete dar cand iti petreci timpul cu oameni asa de faini nu are cum sa fie rau. Foarte frumos aici.

V-am pupat pe tăți.