Mar 24 2009
By
Vali | Filled under:
life
Trairile umane sunt deosebit de puternice si de diverse. Asta la oamenii cu ceva in cap si care se gandesc si la altceva in afara problemelor rudimentare ale vietii gen apa, masa, somn. Si nu vreau sa fiu luat in nume de rau, dar acei oameni chiar consuma aerul de pomana pentru ca nu aduc un plus nicaieri. E trist ca Romania e plin de astfel de fiinte care strica si coltul de imagine ramasa. In fine, asta e alta discutie in care nu simt acum nevoia sa intru.
Acele ganduri, acele framantari infinite sunt de o profunzime iesita din comun. Cat e de chinuitor sa stai sa incerci sa patrunzi in adancul subconstientului tau care parca nu te lasa in pace si iti contorsioneaza sinapsele intr-un mod ingrozitor. Ar fi un succes imens sa ajungi acolo, la finish, si sa vezi steagul cu patratele fluturand simtind o usurare imensa si o satisfactie de neimaginat. Pacat ca aceste momente sunt extrem de rare si de ciudate. De multe ori nu iti dai seama cand ai trecut de acel punct hotarator al existentei decat atunci cand privind cu jind inapoi ajungi sa il vezi la linia orizontului si sa zbieri dupa el. In acel moment iti vine sa iesi din necunoscut cu orice pret si sa atingi linistea sufleteasca si impacarea deplina de sine. Insa complexitatea trairilor umane te adanceste mai mult in necunoscut si ajungi la un moment in care nu mai crezi ca ceva bun poate sa fie inainte si ca treci naiv pe langa un milion de lucruri frumoase aduse de persoane frumoase …
Imi e dor de optimismul covarsitor de altadata … acum e ascuns in spatele trairilor …
