My ups and downs

Iata ca revin si eu dupa o lunga pauza de expus ganduri pe bucatica mea de mediu virtual. A fost o perioada enorm de incarcata din toate punctele de vedere: timp, incarcare, responsabilitate, incercare, stres si nu in ultimul rand de bucurie.

Am invatat o gramada in acest rastimp si am contribuit la invatarea altora, sper eu. Am mai aflat cate putin din tipologiile umane si am invatat sa cunosc mai bine oamenii. Am avut parte de enorm de multe surprize in ceea ce priveste capacitatea si disponibilitatea unor oameni de a isi asuma o responsabilitate; desigur ca acestea au fost pozitive insa prea multe negative. E curios cum constiinta umana poate functiona in cazuri diverse atat de diferit, aproape antitetic. Am ramas cu un gust foarte amar din partea oamenilor care au ales sa fie voluntari dar nu simt ce presupune asta. Trist …

Am reusit sa realizam inca o chestie foarte tare pentru un grup de oameni pe care am reusit sa ii schimbam putin. Am dus pana la capat al 16-lea ISWinT si am adus zambete pe buzele studentilor de prin toate partile lumii care au avut curajul sa paseasca in Timisoara pentru o experienta inedita. Am avut parte de extaz dar si de agonie … nu te vom uita Simona!

A fost si continua sa fie o perioada care mi-a prezentat oportunitati si decizii de luat. Rezultatul e inca incert insa uneori e bine sa iti urmezi instinctele. Pentru ca stiu ele ceva …

E gata si acest intermezzo anost. Vor urma insa scrieri cu substanta si cu traire.

Totul se invarte cu un ritm ametitor … nu pot scapa din tumult, nu pot gasi fagasul potrivit. Simt ca am atatea lucruri de spus, atatea lucruri de aratat, atata informatie care e captiva in mine, care nu poate iesi la iveala. Ajung la suprafata doar franturi sau chestiuni nesimnificative, parti nereprezentative care, de cele mai multe ori, cad in penibil. Oare cum se poate impiedica acest fapt? Care ar fi cel mai bun catalizator al expunerii gandurilor?

E ca o forta care imi retine trairile in interior si nu le lasa nici macar o fanta pentru a respira; stau inabusite pana se sting cu greu in suferinta. Si uite cum am cazut din nou intr-un pesimism tragic. Poate ca uneori i-as spune realism dar sinea mea optimista (starea ei normala) nu poate accepta asta nici in ruptul capului si incearca din rasputeri sa aduca lucrurile la normal.

Viata e totusi frumoasa. Am o pofta neinsetata de teatru sau opera, tinzand mai ales spre prima. Din cele 24 de ore de teatru de la Casa Studentilor am ajuns doar la o ora de piesa; Cehov intr-o interpretare draguta. Acum tanjesc spre alte si alte piese, spre alte manifestari superbe ale trairilor umane. Cultura e frumoasa si ma elibereaza pentru cateva clipite de incarcarea simtirilor.

Inainte se va ivi doar frumosul!

Trairile umane sunt deosebit de puternice si de diverse. Asta la oamenii cu ceva in cap si care se gandesc si la altceva in afara problemelor rudimentare ale vietii gen apa, masa, somn. Si nu vreau sa fiu luat in nume de rau, dar acei oameni chiar consuma aerul de pomana pentru ca nu aduc un plus nicaieri. E trist ca Romania e plin de astfel de fiinte care strica si coltul de imagine ramasa. In fine, asta e alta discutie in care nu simt acum nevoia sa intru.

Acele ganduri, acele framantari infinite sunt de o profunzime iesita din comun. Cat e de chinuitor sa stai sa incerci sa patrunzi in adancul subconstientului tau care parca nu te lasa in pace si iti contorsioneaza sinapsele intr-un mod ingrozitor. Ar fi un succes imens sa ajungi acolo, la finish, si sa vezi steagul cu patratele fluturand simtind o usurare imensa si o satisfactie de neimaginat. Pacat ca aceste momente sunt extrem de rare si de ciudate. De multe ori nu iti dai seama cand ai trecut de acel punct hotarator al existentei decat atunci cand privind cu jind inapoi ajungi sa il vezi la linia orizontului si sa zbieri dupa el. In acel moment iti vine sa iesi din necunoscut cu orice pret si sa atingi linistea sufleteasca si impacarea deplina de sine. Insa complexitatea trairilor umane te adanceste mai mult in necunoscut si ajungi la un moment in care nu mai crezi ca ceva bun poate sa fie inainte si ca treci naiv pe langa un milion de lucruri frumoase aduse de persoane frumoase …

Imi e dor de optimismul covarsitor de altadata … acum e ascuns in spatele trairilor …