Complicat … mai nou totul pare asa. Exista in lumea asta mare tot felul de oameni; pe unii ii indragesti din clipa din care ii observi, iar cu altii nu mai vrei sa interactionezi niciodata. Ce te faci cand esti pus in situatia in care este nevoit sa lucrezi cu cei din ultima categorie? De renuntat e pacat si nu merita, asa ca vorba “cel destept cedeaza” nu se mai aplica. Mai exista varianta schimbarii mentalitatii celuluilalt astfel incat aceasta sa fie incadrata in norme general acceptate de societate. Doar ca aici apare un mare bai: firea lor gresita nu permite o astfel de imbunatatire si ai ajunge sa te lupti precum Quijote. Si nu e placut. Ramane varianta adaptarii tale ca individ la contextul ivit, printr-un sacrificiu al tau. Insa asta va duce la frustare si la o limitare foarte ridicata a ideilor – total neconstructiv.
Nu mai vreau plafonare si insuccese datorate unora care vor cu tot dinadinsul ceva la care nu sunt potriviti. Nu mai vreau ca munca proprie sa fie asumata pe final de altii. Cred inca intr-un sistem corect in care nu sunt nevoit sa vorbesc fara rost pentru a avea increderea celorlalti.
Daca totul ar fi ca in vise, lumea ar fi mult mai frumoasa. Daca am putea sa traspunem fiecare vis in realitate am avea vise marete si o lume superba …
Voi merge inainte si voi gasi o solutie … trebuie!



